Creat prin Tratatul de la Maastricht, mandatul european de sănătate, îngrădit de politicieni, a fost extins prin hotărâri judecătoreşti şi împrejurări favorabile. Helmut Brand, profesor în oraşul unde s-a născut UE şi preşedinte ASPHER, analizează reuşitele şi eşecurile celor 20 de ani de sănătate publică europeană, în interviul realizat de Mihail Călin.

„Este fără precedent ca un ministru să-şi dizolve oastea tocmai înaintea bătăliei“, scrie – referindu-se la desfiinţarea DSP-urilor ca parte a planului de reformă structurală anunţat de Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii – dr. Tar Gyöngyi, director executiv al DSP Harghita. Aprecierile dsale despre oportunitatea înfiinţării unor instituţii sanitare regionale şi propuneri de reformă a sistemului, în articolul-răspuns la o intenţie avansată fără consultarea specialiştilor.

2,39 lei. Aceasta este suma alocată anual pentru asistenţă stomatologică contribuabilului bucureştean – iar prin judeţe este chiar mai rău. Realităţile dezolante ale unui domeniu ignorat de autorităţi sunt descrise de prof. dr. Radu Septimiu Câmpian la rubrica Puncte de vedere CMDR.

La multe – prea multe – din capitolele ediţiei a doua a raportului „Health at a glance: Europe 2012“, realizat de OECD şi DG-SANCO, România atrage atenţia. Prin rezultatele statistice care relevă deficienţe majore ale politicilor de sănătate publică. Prin finanţarea minimală a sistemului de sănătate. Până şi prin absenţa indicatorilor privind calitatea îngrijirilor. Puse cap la cap, toate aceste date ar putea servi drept punct de plecare pentru orice ministru interesat de reforma sistemului românesc de sănătate. O analiză realizată de dr. Aurel F. Marin.

Un nou guvern – un nou program de guvernare. Cu multe idei vechi, dar încă nepuse în practică. Mai sunt şi noutăţi. O analiză de Dan Dumitru Mihalache.